Captiv in paharul amintirii

Si iar ma pierd intre fulgi grei de zapada care atarna teribil,si ma apasa,ma chinuie,si orice incercare de scapare e in zadar.Tremur.Tremur sub povara amintirilor care se succed lent si abominabil in mintea mea,inghetandu-mi orice urma de ratiune.Simt o adiere rece,ingrozitoare,care ma patrunde pana la refuz,si mi se pare ca aud un suras penibil de cabotin.Apoi parca vad un chip fad,pierdut,un chip care dispare si reapare.Cu ochii in ceata,incerc sa fac un pas,dar ma afund tot mai tare in calvar.Vreau sa strig,dar nu am voce,si brusc nu mai aud nimic.O liniste asurzitoare imi invadeaza urechile.Sunt lipsita de reactie,incremenita,si tot ce vad in juru-mi e o mare alba..ametitor de alba.Simt o mana de gheata pe umar.Intorc capul-nimeni.Sunt tulburata,parca sunt captiva intr-un cosmar pustiu.Am impresia ca sunt legata cu niste sfori ireale,.Sfori pline de noduri,aspre,dureroase,sfori care ma tin in loc,nu-mi dau pace,nu ma lasa sa merg mai departe.Nu mai stiu sa gandesc,ma copleseste un sentiment de neputinta,am impresia ca visez si incerc sa gasesc o cale de a reveni la realitate.Inchid ochii si-mi imaginez o usa.Intind mana,o deschid si dau sa fac un pas.Si reusesc,dar am facut un pas gresit,caci simt cum cad in gol fara a putea sa reactionez in vreun fel.Ma lovesc de aer mort,de ganduri mediocre si alegeri ravasite.Sunt prinsa intr-o tornada a amintirilor, fara cale de scapare.O iau razna,simturile parca nu mai functioneaza,m-au parasit toate.Nu mai vad,nu mai aud,nu mai judec..sunt in plina cadere..si cad,cad intr-un abis fictiv si infinit.