Era miercuri spre joi,dimineaţa mă trăgea uşor de pleoape,încercând să mă aducă la realitate.
M-am trezit singură ,într-un decor fantastic de absurd , căutând,cercetând,suspinând. Ce căutam?Căutam nimicul care pentru mine era totul .Căutam o idee,o speranţă,o fâşie de lumina care să mă conducă la tine .
M-am trezit obosită,epuizată de dezordinea şi praful din sertarele minţii mele .Am încercat să-mi recapăt luciditatea,să-mi amintesc chipul tău ,dar cum poţi să îţi aminteşti ceva ce nu ai văzut? Tot ce puteam face era să mi te imaginez,să desenez cu creionul minţii conturul unui portret iluzoriu,fictiv şi în acelaşi timp ameţitor de real, un contur care va rămâne necolorat,până în ziua când te voi găsi.
.Da,te voi găsi.Te voi căuta în toate mările şi în toate oceanele,te voi căuta sub fiecare umbră ,sub fiecare frunză ,sub fiecare rădăcină de viaţă. Şi când te voi găsi,voi colora cu sentimente portretul tau,îi voi da glas,îl voi face să fie real..Iar dacă nu te voi găsi,voi şterge conturul şi voi desena altul.Şi altul şi altul şi altul ..voi adormi desenând,mă voi trezi şi voi desena iar.Mă voi pierde în spaţiu,mă voi rupe de timp,de lume,de existenţe,până când cineva îmi va spune “Opreşte-te!M-ai găsit!”. Iar eu ,trezită ca dintr-un vis nemărginit,voi intreba “Cum?Când?Unde?” ,iar acel cineva îmi va răspunde:
” Acum..miercuri spre joi “.
Impresionant.
am impresia ca iti iei destinul in mainile tale; iti desenezi sentimentele care le visezi dar o dai spre esec si gresesti imens. La sfarsit puteai mai bine sa scrii, “trezeste-te iubit-o, sunt eu… realitatea.”
Dar acum ma intreb, care este un cosmar si care este un vis real.
Nu exista nici cosmar nici vis . Erau pur si simplu gandurile mele intr-o dimineata,dupa ce m-am trezit. Nu as fi incheiat niciodata cum ai zis tu (apropo este “iubito” ), e un mod prea banal de a pune capat unei idei dezvoltate intr-un mod atat de abstract.