Si apare in viata ta exact ca o ploaie torentiala de vara,cu fulgere si tunete,cu stropi mari si reci,dar dureaza tot atat de putin.Te face sa te simti ciudat de bine,te face sa alergi,sa zambesti,sa simti ca traiesti.Ai o perioada in care ti se pare ca atingi norii cu nasul,esti in extaz,radiezi .Totul iti pare inimaginabil,te simti fericita si nu vrei sa se schimbe ceva .Vrei sa ramai asa o eternitate.Ti se pare ca ai atins apogeul,totul iti pare ireal, crezi ca visezi .Si dimineata ,cand te trezesti,ti-e teama sa nu strici visul.Ti-e teama,si temerile tale se adeveresc,caci visul tau dispare repede,lumina ta se stinge la fel de repede cum s-a aprins. Incerci sa cauti motive,explicatii,nu iti vine sa crezi ca vremea se schimba asa usor,si oamenii la fel.Cauti raspunsuri,te pierzi in intrebari,ratacesti in timp ,uiti de tine,uiti de tot .Si trece un timp ..dupa care incepi sa devii indiferenta,incepe sa nu-ti mai pese,nu simti nici durere,nici bucurie .Totul se amesteca in tonuri de gri si negru,vrei sa pleci,dar nu stii unde,vrei sa schimbi tot,vrei o alta planeta,alt cer,alt soare,alti oameni…si poate alta ploaie torentiala de vara.
Era miercuri spre joi,dimineaţa mă trăgea uşor de pleoape,încercând să mă aducă la realitate.
M-am trezit singură ,într-un decor fantastic de absurd , căutând,cercetând,suspinând. Ce căutam?Căutam nimicul care pentru mine era totul .Căutam o idee,o speranţă,o fâşie de lumina care să mă conducă la tine .
M-am trezit obosită,epuizată de dezordinea şi praful din sertarele minţii mele .Am încercat să-mi recapăt luciditatea,să-mi amintesc chipul tău ,dar cum poţi să îţi aminteşti ceva ce nu ai văzut? Tot ce puteam face era să mi te imaginez,să desenez cu creionul minţii conturul unui portret iluzoriu,fictiv şi în acelaşi timp ameţitor de real, un contur care va rămâne necolorat,până în ziua când te voi găsi.
.Da,te voi găsi.Te voi căuta în toate mările şi în toate oceanele,te voi căuta sub fiecare umbră ,sub fiecare frunză ,sub fiecare rădăcină de viaţă. Şi când te voi găsi,voi colora cu sentimente portretul tau,îi voi da glas,îl voi face să fie real..Iar dacă nu te voi găsi,voi şterge conturul şi voi desena altul.Şi altul şi altul şi altul ..voi adormi desenând,mă voi trezi şi voi desena iar.Mă voi pierde în spaţiu,mă voi rupe de timp,de lume,de existenţe,până când cineva îmi va spune “Opreşte-te!M-ai găsit!”. Iar eu ,trezită ca dintr-un vis nemărginit,voi intreba “Cum?Când?Unde?” ,iar acel cineva îmi va răspunde:
” Acum..miercuri spre joi “.
Şi nu e iubire când spui “te iubesc”,nu e nici măcar când spui că încerci să-mi demonstrezi..e atunci când simt eu că mă iubeşti.Şi nu e iubire atunci când îmi dai mesaj la 7 dimineaţa dar de fapt te gândeşti că ai o zi grea la muncă,e iubire atunci când te trezeşti cu mine în gând dar nu-mi dai mesaj de teamă să nu îmi tulburi somnul.Şi nu e iubire atunci când te gândeşti ce gest să mai faci ca să mă impresionezi,e iubire atunci când mă impresionezi în mod spontan,involuntar.Nu e iubire atunci când îmi dai dreptate doar ca să mă ştii mulţumită,e iubire atunci când îţi baţi capul cu mine şi mă ajuţi să înţeleg.Nu e iubire nici măcar când stai treaz până la 12 noaptea ca să fi primul care îmi urează “la mulţi ani”,şi nici când îmi cumperi cel mai mare papiţoi din magazin.Nici când îţi pui pe ecranul telefonului o poză cu mine nu e iubire,şi nici când mă treci în telefon “iubita”.Sau când te chinui să îmi compui cea mai originală declaraţie de dragoste..nu e iubire.E iubire atunci când cuvintele vin de la sine,fără să te chinui prea mult.Iubirea e naturală,spontană,creativă.Nu încerca să creezi iubire…ea te-a creat pe tine.
Mult timp de când nu am mai scris..foarte mult.În ultima perioadă am fost rătăcită,confuză,în ceaţă,şi de îndată ce am reuşit să mai sterg puţin praful şi să mai aşez din gânduri pe rafturile minţii,mi-am amintit că am abandonat complet blogul,chestie care îmi dezamăgeşte ego-ul,pentru că nu obişnuiesc să încep un lucru şi să îl las neterminat.Aşadar,iată-ma din nou aici,încercând să leg câteva rânduri pentru câţiva cititori.
Deja febra sărbătorilor de iarna este in floare.Peste tot văd mesaje cu teme legate de acest subiect,melodii,statusuri sau poze.Prima zăpadă încă nu a căzut,la mine,dar chiar şi aşa Moşul se apropie cu paşi repezi.Prin urmare m-am gândit să”lansez” o întrebare pe tema asta: tu ce îţi doreşti de Crăciun?
Aştept răspunsuri cât mai diversificate din partea voastră,dar mai ales sincere.Şi ca să vă dau un impuls,o să încep eu prin a spune că cel mai de preţ cadou pe care l-aş putea primi de Crăciun ar fi o companie plăcută.Şi nu mă refer la companie de o seară,de două,ci la ceva mai mult..
Şi voi?Voi ce vă doriţi de Crăciun?
Nu am mai postat demult pe blog,dar văzând acest video,nu am putut să mă abţin să nu îl împart cu voi…pentru cei care nu îl ştiu deja.Nu sunt prea multe de zis,vă las să vizionaţi 
)
Bineînţeles,cum postul anterior legat de “tehnicile de agăţat”a fost dedicat băieţilor,trebuia să urmeze şi unul pentru fete,să nu zică lumea că fac discriminări.De fapt,poate nu aş fi scris acest post dacă nu zăream aseară pe o bancă două domnişoare sumar îmbrăcate,care strigau şi fluierau de mama focului după un băiat “cu ghiozdan albastru”,cum îl numeau ele în încercarile lor de a se băga în seamă cu respectivul.
Întâmplarea nu m-a uimit,ci mai degrabă m-a dezamăgit profund.De la băieţi m-aş fi aşteptat la orice dar de la fete…trebuie să recunosc,deşi sunt o feminista convinsă,în momentul ăla mi-a fost ruşine de “compatrioatele”mele.Nu ştiu dacă ce au făcut a fost în glumă,ştiu însă că toate capetele erau întoarse către ele şi toţi se minunau de felul în care a ajuns “tineretul de azi”,ca să folosesc un clişeu.
Aşadar..fetelor..mai multa atenţie la ceea ce faceţi,pe viitor s-ar putea să aibă consecinţe nu foarte plăcute.
Săptămâna trecută am avut ocazia de a lua parte la o altă şedinţă foto,alături de Chris Devour (http://www.flickr.com/photos/cks8er/ ) .A fost o experienţă nouă,deoarece Chris are un stil unic de a fotografia,stil care însa mi-a plăcut mult.Şedinţa s-a desfăşurat pe parcursul a două zile,iar mai jos aveţi unul din primele rezultate.Pentru mai multe fotografii vizionaţi şi pagina lui Chris de Flickr.
ador fotografia.felicitari fotografului,si nu te mai lasa descurajat.poti mai mult;))
Acest post este dedicat în exclusivitate băieţilor care obişnuiesc să fluiere după fete pe stradă,să claxoneze,sau să se uite luuuungg până tipa dispare din peisaj.Acest post este dedicat băieţilor care nu ştiu să se bage în seamă decât cu replici gen “ce faci pisi?”,” hei păpuşa”, “ce câine drăguţ,ca şi stăpâna”,băieţilor care cer din prima numărul de telefon,fără ca măcar să te întrebe cum te numeşti.Acest post este dedicat celor care atunci când sunt în grup se leagă de oricine,zic orice,dar dacă îi întâlneşti singuri pe stradă bagă capul în pământ şi îşi văd de drum.Acest post este dedicat,nu în ultimul rând,celor care nu ştiu să poarte o discuţie mai interesantă,excluzând întrebările “ai fraţi?”,”ai câini?”,”altceva ce mai zici?” .
Pe zi ce trece lumea se îndobitoceşte,greu găseşti pe cineva cu care să poţi avea un schimb de replici .Mi se întâmplă doar mie sau e o chestie generală?
